Localizare

Comuna Scoarta, sat Scoarta (Beacu Mare), judetul Gorj

Sediu

Sediul Fermei apicole PFA STANCULETE MARIA (Langa Pensiunea Iulia) se afla localizat in comuna Scoarta, sat Scoarta (Beacu Mare), judetul Gorj

Ferma

Ferma Apicola se afla la 2 km de sediul Fermei apicole PFA STANCULETE MARIA.

Reper

La un km (asfaltat) distanta de DN 67 (Tg-Jiu - Rm Valcea), la 15 km de Tg-Jiu si 100 km de Rm – Valcea, la coordonatele GPS 45,027549’’N; 23,459708’’E.

Cum ajung ?

- indicatorul Pensiunea Iulia indica distanta de 1 km pana la locatie, se afla la intrarea pe satul Beacu Mare, pe partea dreapta a sensului de mers pe DN 67 dinspre Rm Valcea si partea stanga dinspre Tg-Jiu;
- indicatorul Beacu Mare, satul asfaltat pe care este localizata pensiunea, pe partea dreapta a sensului de mers pe DN 67 dinspre Rm Valcea si partea stanga dinspre Tg-Jiu;

Distanta

- scoala din localitatea Scoarta care se afla vis a vis de aceste indicatoare;
- 300 m de aceste indicatoare spre Rm Valcea se afla Primaria Comunei Scoarta, pe partea dreapta a sensului de mers dinspre Rm-Valcea;
- 500 m de aceste indicatoare spre Rm Valcea, in intersectia cu drumul DN 67B se afla biserica localitatii Scoarta, pe partea stanga a sensului de mers dinspre Rm-Valcea;

Galerie de imagini

Va invitam sa vizionati imagini de la stupina din padure

Preturi comercializare produse apicole


- miere poliflora - 25 lei/ kg;
- miere de salcam - 30 lei/kg;
- polen (crud sau uscat) proaspat - 6 lei /100 gr;
- propolis brut - 9 lei /10 gr.;
- tictura propolis - 20 ml /10 lei sau - 30 ml /15 lei;
- apilarnil - 10 lei/gr;
- laptisor de matca - 11 lei/10 gr;
- venin de albine - 230 lei (50 eu)/1 gr, substanta se comercializeaza in fiole de 20 de mililitri;
- capaceala in miere de salcam: 15 lei - borcanel de 350 gr sau 11 lei - borcanelul de 250 gr.
- fagure in miere de salcam (la borcanel de 350 gr) - 15 lei.

Mod ambalare

Mierea o ambalam la cerere si la cantitati mai mici (800 gr, 400 gr) in borcane de sticla cu capac metalic.
Doar mierea la kilogram o ambalam in borcane din plastic alimentar. Daca faceti o comanda de 10 kg, al 11-lea este gratis.


Descriere


Stupina este situata la tara, si se afla localizata in localitatea Scoarta, sat Scoarta (Beacu Mare), judetul Gorj, intr-o zona impadurita predominant cu salcam melifer, intr-un mediu curat si nepoluat, la o distanta de 2 km de sediul Fermei Apicole PFA STANCULETE MARIA (langa Pensiunea Iulia).
Stupina este autorizata conform normelor sanitar veterinare avand si document nr. 4684/07.11.2013, eliberat de Directia sanitar Veterinara Gorj.
De asemenea stupina are in prezent un numar de 100 familii albine, inventar apicol si o camera de extractie a mierii si depozitare a mierii conform standardelor europene si normelor sanitar veterinare nationale.
Cei interesati, odata veniti la noi si vor sa stea mai mult, se pot caza la Pensiunea Iulia unde pot gasi conditii de 3 margarete si o piscina pentru relaxare, pot afla multe lucruri practice despre ingrijirea familiilor de albine, precum si a modului cum se extrage mierea.

Oferta produselor noastre este in in primul rand una de calitate, variata si bio, unde puteti gasi:

a) miere de salcam la pretul de 30 lei/kg;
Dintre numeroasele tipuri de miere, fiecare cu proprietatile ei specifice, mierea de salcam este un tonic general, care calmeaza tusea si este folosita in tratarea asteniei si nevrozelor.
Mierea de salcam contine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, oxalic, citric, malic), dextrina, compusi ai azotului.
Aceasta are un continut in fructoza mai mare decat al celorlalte tipuri de miere (41,7%) si contine 10% zaharoza si maltoza si 34,7% glucoza, avand pH-ul 4. In total, mierea de salcam contine 435 substante.
Mierea de salcam este monoflora, ceea ce inseamna ca a fost culeasa in marea majoritate de la o singura specie de planta - in acest caz din salcam.
Principala calitate a mierii de salcam este aceea de calmare a tusei, este antiseptica si este folosita in tratamentul asteniei si nevrozelor. Aceasta mai este recomandata in:
Gastrita hiperacida - mierea de salcam, diluata in apa calda si luata cu 90-120 de minute inaintea mesei, diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmand pirozisul “arsurile” (o lingura de miere in 100 ml apa);
Ulcer - este foarte buna mierea de salcam diluata in 200 ml de lapte nefiert. Amestecul se bea seara inainte de culcare, bineinteles alaturi de un regim alimentar adecvat.
Mierea de salcam este un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide.

b) miere poliflora la pretul de 25 lei/kg;
Mierea poliflora este produsul multor plante de pe câmp şi are în compoziţia sa diverse minerale, vitamine şi principii active pe care plantele le transmit, prin albine, mierii şi, prin miere, omului.
Mierea polifloră este un aliment complet, poate cel mai complet aliment natural din câte există. Este compusă din zaharuri simple, fructoză, glucoză, vitamine din complexul B, vitamina C, enzime şi minerale.
Mierea polifloră stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia, ajută funcţiile ficatului şi creşte procentul de hemoglobină în sânge. Una-două linguriţe de miere luate dimineaţa, pe nemâncate, cu un pahar de apă la temperatura camerei, uşurează digestia.
În bolile ficatului, medicina populară recomandă un sirop din miere de albine şi lămâi. Se spală bine câteva lămâi, eventual cu o periuţă de dinţi nouă, se usucă într-un prosop de bucătărie şi se taie în cuburi mici, cu tot cu coajă. Se pun cuburile într-un borcan, fără să se îndese, şi se adaugă miere de albine care să acopere lămâia în întregime.
Din siropul care rezultă, după câteva ore sau o zi, depinde de căldura din încăpere, se ia câte o lingură de trei ori pe zi înainte cu o jumătate de oră de mesele principale.
Tot pentru bolile de ficat se face un amestec din miere şi grapefruit. Seara, se curăţă un grapefruit, se taie cuburi şi se pune într-un castron. Dacă este cristalizată, se adaugă o lingură de miere, dacă nu - două linguri, se amestecă bine, se acoperă vasul şi se lasă până dimineaţă.
Acest amestec poate fi şi un mic dejun delicios, puternic vitaminizat pentru oricine doreşte să-şi refacă stocul de minerale şi vitamine. Copiii ar adora să mănânce dimineaţa aşa un mic dejun - dulce, parfumat şi energizant.

c) propolis brut la pretul de 9 lei/10 gr;
Propolisul contine peste 300 de compusi active care lupta impotriva cancerului pe mai multe cai:
- are proprietati antibacteriene, antifungice si antivirale;
- stimuleaza formarea de anticorpi si intareste sistemul imunitar. La copii, previne infectiile tractului respirator si ale urechii si amelioreaza simtomele racelii;
- accelereaza procesul de vindecare a ranilor si arsurilor minore;
- previne cariile dentare, dezimfecteaza cavitatea bucala si ajuta in tratarea bolilor paradontale si agingivitei;
- ajuta la regenerarea pulpei dentare, a tesuturilor osoase si a cartilajelor;
- este eficient in eliminarea parazitilor;
- trateaza herpesul genital (folosit sub forma de unguent);
- previne cresterea de noi vase de sange, care sa hraneasca celulele canceroase;
- previne raspandirea metastazei cancerului de la un organ la altul;
- stopeaza divizia celulelor canceroase;
- induce apoptoza (moartea programata a celulelor canceroase);
- diminuaeaza efectele secundare si toxicitatea medicamentelor chimioterapeutice.
Propolisul brut purificat se poate consuma ca atare cate 1-5 gr, de 3 ori pe zi dupa masa, bine mestecat.
Din propolisul brut se poate prepara tincture, unguente, lotiuni, apa de gura, pasta de dinti, etc.
FOARTE IMPORTANT: Daca aveti alergie la albine, la polen sau la mierea de albine, ati putea fi alergici si la propolis, precum si la produsele care contin propolis.

d) polen la pretul de 6 lei/100 gr
Polenul floral este, de fapt, celula sexuala masculina a plantei. Este dispus ca o pulbere fina pe stamine. Albinele preiau aceasta pulbere, apoi o amesteca cu miere si nectar regurgitate, cat si cu secretii proprii. Astfel, pot sa formeze granulele colorate binecunoscute, adica polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge in stup ori in recoltatoarele apicultorilor. Pentru a forma o singura granula de polen, albina trebuie sa viziteze in medie 300 de flori.
In medie, polenul poliflor contine: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apa 7-11%, fibre solubile si insolubile 13-14%.
Polenul crud contine cateva tipuri de drojdii, care la nivelul intestinelor ne protejeaza contra instalarii unor micoze. Polenul uscat nu exercita aceste actiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci cand polenul este incalzit peste 40 grade Celsius, pentru uscare. In schimb, daca e pastrat crud, la congelator, ele raman intr-o stare latenta, iar la decongelare redevin active. In polenul crud se gaseste o generoasa paleta de vitamine, atat liposolubile - A (si provitamina A), D, E, F -, cat si hidrosolubile - C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se gasesc in cantitati atat de mari, incat 30 g polen asigura integral doza zilnica recomandata. Vitamina A este cunoscuta si drept vitamina ochiului. In polenul poliflor se gasesc mari cantitati de provitamina A; in unele sorturi (salcam galben) chiar de 20 de ori mai mult decat in morcovi. Tocoferolul (E) isi trage denumirea din grecescul “tokos” care inseamna “a naste” si este considerat vitamina fertilitatii. Vitamina P (rutin) este trofica a peretilor tuturor vaselor de sange, in special a capilarelor, fiind si antitrombotica; previne hemoragiile, cu deosebire cerebrale si retiniene; mentine metabolismul oxidativ al tesutului nervos. Biotina are un rol cheie in metabolismul proteinelor, glucidelor si lipidelor, precum si in procesele de eliminare a bioxidului de carbon. In cantitati importante se gaseste si Vitamina B3 (niacina). Intre altele, ea este implicata in protectia contra mutatiilor genetice, fiind utila in preventia cancerului. De asemenea este multa vitamina B1. Merita mentionat ca B1 este pierdut in mod exagerat de catre cei care au un regim alimentar bogat in zahar rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar si in produse ce nu sunt deserturi (mustar, paine, chipsuri, sosuri…). Carenta de B1 creata astfel artificial afecteaza sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre explicatiile pentru tulburarile de comportament de la copii si adolescenti, astazi mari consumatori de dulciuri si sucuri. Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentata in polen, protejeaza contra anemiei, trombocitopeniei si altor anormalitati sanguine.
In privinta vitaminei C, daca se consuma polenul asa cum este recomandat de regula, adica dizolvat in apa si suc de lamaie, sau intr-un suc fresh, se acopera cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joaca un rol important in producerea ei de catre organism, prin stimularea activitatii enzimatice. In mod indirect, polenul favorizeaza normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragica, care este produsa in corp de catre flora intestinala. Polenul normalizeaza flora prin lactobacili si o hraneste prin nutrienti.
In polenul crud se gasesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De mentionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na si ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo. Atrag in mod particular atentia asupra catorva dintre ele. Zincul, desi aflat in organism in cantitati foarte mici, mai putin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestioneaza viata. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multa vreme, aflat in cantitati mici in intreaga natura, iar in corpul uman circa 20 mg. e)

e) Apilarnilul - la un pret de 10 lei/gr. Apilarnilul este un produs apicol obtinut din larve de trantor. Astfel, larvele constituie materia sa prima de baza. In fapt, apilarnilul este obtinut prin colectarea larvelor respective la varsta de sapte zile. Acest produs apicol are proprietati energizante, biotrofice, vitalizante si psihotonice, ajutand la refacerea sistemului imunitar. Temperatura de stocare a apilarnilului trebuie sa fie cuprinsa intre -5 si -20 de grade Celsius. Apilarnilul are proprietati energizante, tonifiante, vitalizante si psihotonice. Mai mult, acestia au constatat ca apilarnilul are un aport extrem de important la refacerea sistemului imunitar al organismului uman. Apilarnilul contine 25-30% materie uscata, 9-12% proteine, 6-10% carbohidrati, 5-8% lipide, 2% cenusa si 3% substante neidentificate. In plus, acesta este bogat in hormoni de tip masculin, astfel incat are importante efecte de intarire a organismului.
Apilarnilul conţine saruri minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, mangan, zinc, sodiu, potasiu), vitamine (vitamina A, betacaroten, complexul vitaminelor B, vitamina PP) şi elemente nutritive: aminoacizi, glucide (glucoza, fructoza, zaharoza) si lipide, putand fi folosit ca supliment nutritiv concentrat în alimentaţia umană. De retinut ca apilarnilul mai contine, in plus, o cantitate mare de factori vitali, factori de crestere si substante de tip hormonal cu o deosebita valoare biologica. Apilarnilul este eficient in tratarea anemiilor, problemelor digestive, hepatice, ginecologice, fiind recomandat atat adultilor, sugarilor cat si varstnicilor, crescand rezistenta la efort si sustine cu substante nutritive functionarea optima a tuturor sistemelor din corp.

Proprietăţile terapeutice ale apilarnilului: - stimulează anabolismul, regleaza metabolismul
- îmbunătăţeşte memoria
- îmbunătăţeşte ciclul menstrual la femei
- măreşte performanţele intelectuale la copii
- îmbunătăţeşte neuro-psiho-motricitatea la copii
- măreşte apetitul
- asigura un bun randament fizic si intelectual
- asigura o rezistenta sporita la oboseala
- măreşte energia organismului, vitalitatea şi puterea regenerativă
- măreşte rezistenţa generală a organismului la boli
- măreste masa musculară la bărbaţi
- are rol nutritiv, dietetic
- este psiho-stimulant
- stimulează şi întreţine energia sexuală la bărbaţi
- stimulează glandele hipofizo-suprarenale
- stimulează spermatogeneza, îmbunătăţesc erecţia şi cresc durata actului sexual la bărbaţi

Principalele indicaţii ale apilarnilului:
Anorexie (lipsa apetitului), anemie, boli metabolice (diabet, obezitate, guta, etc), diminuarea masei musculare, astenie, oboseală cronică, epuizare psihică, convalescenţă, imbătrânire prematură, depresie, boli ale tractului digestiv, afecţiuni ale sistemului nervos (nervozitate, slăbirea memoriei, tulburări mentale, afecţiuni neuro-psiho-motrice la copii, insomnie), afecţiuni ale aparatului respirator, insuficienţă dermică, afecţiuni ale sferei genitale (impotenţă sexuală, spermatogeneză scăzută, erecţie insuficientă, ejaculare precoce), afecţiunile sistemului endocrin (slăbiciunea hipofizei şi a glandelor suprarenale, sindrom premenstrual, sindrom climacteric), intarirea sistemului imunitar (gripă, infecţii).

Mod de administrare:
Doza zilnica recomandata este o lingurita pe zi, pentru intretinere si sanatate, o cura dureaza 10 - 14 zile pe luna.
Persoanele care depun eforturi zilnic intense, pot lua cate 2 - 3 lingurite pe zi.

- Bolile de ficat:
Apilarnilul trateaza cu succes hepatitele virale de tip A, cele acute sau cornice de tip B si C, inclusive ciroza hepatica si hepatocarcinomul.
- Afectiuni ginecologice:
Apilarnilul este recomandat indeosebi femeilor pentru reducerea simtomelor premesturale, a nodulilor la san, a mastozei sau a mastodiniei.
Se poate urma o cura cu Apilarnil si pentru amenoree, dismenoree, menometroragii sau hipertiroidie.
Este un bun leac pentru insuficienta placentara, avort spontan sau hepatopatie de sarcina.
- Adjuvant in cancer:
Apilarnilul s-a dovedit a fi eficient mai ales in tratarea formelor de cancer cauzate de tulburari hormonale, cum este cancerul de san sau cancer ovarian.
Apilarnilul are un efect protector asupra ficatului, sangelui si imunitatii si ajuta foarte mult la combaterea degradarii organice a starii generale de sanatate.
- Remediu naturist pentru carcei:
Se iau 2 lingurite de miere cu apilarnil si laptisor de matca inainte de masa, iar dupa masa se pot lua 6 picaturi de tinctura de propolis cu o lingura de miere.
- Apilarnilul este viagra din stup.
Larva de trantor, la o varsta de numai 7 zile, contine un numar imens de celule sexuale si peste 10 milioane de spermatozoizi si componente bioactive tinere. Deci, nu este greu de inteles de ce un asemenea aport nutritional poate corecta probleme de natura sexuala masculina, ba mai mult ajuta la dezvoltarea sexuala a persoanelor tinere de sex masculin. Dar nu numai barbatii sunt cei care beneficiaza de proprietatile apilarnilului. Datorita echilibrului endocrin dat de prehormonii continuti, acesta imbunatateste ciclul mentrual al femeii.
Apilarnilul imbunatateste memoria si mareste performantele intelectuale ale copiilor datorita nutrientilor de inalta calitate - ajuta la dezvoltarea generala a sistemului nervos si a motricitatii.
Apilarnilul stimuleaza pofta de mancare si intareste sistemul imunitar, marind rezistenta generala a organismului la boli - ca si in cazul laptisorului de matca-, fiind stimulator al anabolismului.
Ajuta la dezvoltarea masei musculare a barbatilor, fiind un foarte bun supliment alimentar pentru practicantii de sporturi - stimulator al anabolismului.
Apilarnilul are foarte multe arii in care se utilizeaza atat intern, cat si extern, in industria farmaceutica (tincturi, unguente, pudra, supozitoare, spray, picaturi, aerosoli etc.), in cea a cosmeticelor (masti cosmetice, creme, sampoane, emulsii, lotiuni etc) si in medicina alternativa.

Regulile şi principiile administrării apilarnilului:
- Testaţi mai întâi existenţa unei posibile reacţii alergice, prin folosirea unor cantităţi mici de apilarnil proaspăt sau liofilizat;
- Diluaţi apilarnilul în lichide suficiente; astfel rata lui de absorbţie va fi mai rapidă;
- Începeţi cu doze mici;
- Faceţi pauze după 1-2 luni de tratament, în funcţie de condiţiile individuale, specifice;
- Din punct de vedere al Apiterapiei, apilarnilul proaspăt este mai bun decât produsele prelucrate;
- Folosiţi "vehicule" (miere, capsule, creme, supozitoare);
- Utilizaţi mai multe căi de administrare pentru a atinge "ţinta": oral (cea mai obişnuită metodă), prin piele (cremele ajută la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură etc.), prin supozitoare etc.;
- Folosiţi mai multe tipuri de extracte de apilarnil (apă, alcool) pentru a fi siguri că aţi introdus toţi compuşii activi, folositori ai apilarnilului;
- Urmăriţi cantitatea de apilarnil "activ" în produsele comerciale;
- Urmăriţi data expirării produselor comerciale de apilarnil (dacă nu este refrigerat sau liofilizat, durata sa de viaţă scade dramatic);
- Păstraţi toate produsele cu apilarnil, în special soluţiile şi/sau preparatele în frigider;
- Începeţi un program de detoxifiere înainte de folosirea apilarnilului; curăţaţi ţesuturile unde va fi aplicat sau administrat;
- Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masaj, acupresură, gimnastică etc.) pentru a fi siguri că toţi compuşii activi ai apilarnilului îşi vor atinge "ţinta";
- Activaţi circulaţia bio-energiei prin meridiane prin acupresură, acupunctură, apipunctură, Shiatsu, Qigong, Yoga etc.;
- Folosiţi metode psihoterapice pentru a lupta împotriva problemelor emoţionale, mai ales împotriva fricii (conform Medicinii Tradiţionale Chineze, frica este cel mai mare "consumator" al energiei);
- Relaxaţi corpul, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi compuşii preţioşi ai apilarnilului.

Contraindicatii: Până în prezent nu au fost raportate reacţii adverse, toxice sau alergice legate de folosirea apilarnilului. Totuşi, deoarece apilarnilul conţine mici cantităţi de polen, propolis şi miere, putem presupune că folosirea lui poate conduce la riscuri similare cu cele asociate compuşilor săi. Toxicitatea poate să apară în cazurile de supradozaj major. In aceasta situatie, pot apărea următoarele reacţii adverse: tulburări ale tractului digestiv (dureri de stomac, vomă, diaree), hiperandrogenismul (efecte excesive date de hormonii masculi), hiperspermatogeneza, insomnie moderată (dacă se administrează seara târziu). Scăderea dozelor sau oprirea administrării apilarnilului vor elimina aceste reacţii adverse.
Ca si contraindicatii, pana in prezent, nu au fost inregistrate reactii adverse, dar este posibil sa fie persoane cu alergii sau intoleranta la apilarnil. Este indicat sa se respecte dozajul de pe produs sau, daca il administrati acasa in forma bruta,  doza zilnica uzuala pentru adulti este de aproximativ 300 mg (600-800 mg., daca este necesar) si  doza pentru copii este, in mod obisnuit, 30-50 % din doza unui adult. Contraindicatii: cu precautie in diabet.

f) Laptisorul de matca la un pret de 110 lei/100 gr
Lăptișorul de matcă este o secreție produsă de albine care este utilizată pentru a hrăni reginele, atât adulte cât și în stadiul de larvă.
Este secretat în glandele albinelor lucrătoare, și folosit pentru a hrăni toate larvele din colonie.
Lăptișorul de matcă este o substanță secretată de glandele hipofaringiene ale celor mai tinere albine, în zilele a șasea și a patrusprezecea de viață, substanță cu care va fi hrănită matca și puietul în primele trei stadii de dezvoltare larvară.
Beneficiile oferite de lăptişorul de matcă:
Lăptişorul de matcă este un tonic care încetineşte procesele de îmbătrânire şi de senilitate şi îmbunătăţeşte memoria. Alte efecte terapeutice ale lăptişorului de matcă sunt:
- Creşte rezistenţa organismului, vigoarea fizică şi scade senzaţia de oboseală;
- Combate îmbolnăvirile cu micoze şi fortifică sistemul imunitar;
- Are efect antiinflamator şi accelerează vindecarea inflamaţiilor articulare de origine reumatică; -Ajută la reducerea nivelului colesterolului rău din sânge;
- Acţionează benefic în afecţiunile cardiace, psihice şi nervoase;
- Este benefic pentru ochi;
- Accelerează vindecarea rănilor şi a oaselor lezate;
- Este şi un elixir al tinereţii tenului, foarte apreciat în industria cosmeticelor.

Substanţele active din lăptişor:
- Acetilcolina, o substanţă care deţine un rol important în transmiterea influxului nervos, atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. De aceea, curele intensive cu lăptişor de matcă au efecte extraordinare asupra sistemului nervos.
- Un fapt mai puţin cunoscut este că lăptişorul de matcă este mai bogat în complexul de vitamine - respectiv B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12- decât drojdia de bere. Dintre acestea, cea mai importantă este vitamina B5 (acidul Pantotenic), care acţionează benefic asupra sistemului nervos şi a glandelor suprarenale; de aceea, B5 a primit şi numele de „Vitamina antistres”.
- Lăptişorul de matcă mai conţine: 15% zahăr, 6% lipide, 12-13% proteine, alcătuite din 17-20 de aminoacizi esenţiali, necesari pentru buna funcţionare a organismului, precum şi minerale şi colagen, o substanţă care protejează tinereţea tegumentului, a părului şi a unghiilor.
- 10 HDA, o substanţă activă importantă, care-l trece în categoria superalimentelor. Aceasta combate bacteriile, ciupercile şi viruşii. Printre substanţele active, lăptişorul de matcă mai conţine hormoni şi fermenţi.

Utile
- Lăptişorul de matcă pur se păstrează la frigider şi se omogenizează cu miere: 10 g lăptişor pur în 500 g miere. Se administrează dimineaţa, câte o linguriţă sublingual, timp de 30 de zile
Efecte terapeutice:
- imbunatateste starea generala a organismului, furnizand energie glandei pituitare si glandei suprarenale;
- ajuta la depasirea starilor depresive;
- creste buna dispozitie si inlatura oboseala fizica si psihica;
- este eficient in revenirea post operatorie, in cazul anemiei sau anorexiei ajutand in acest caz la cresterea in greutate fortificare fizica si crescand vitalitatea organismului;
- amelioreaza problemele circulatorii, gastro intestinale si ale sistemului nervos;
- creste longevitatea, sanatatea si a rezistentei organismului;
- buna functionare a sistemului cardiovascular si la normalizarea acizilor grasi din organism;
- ajuta la regenerarea celulelor si la intarirea sistemului imunitar;
- ajuta in cazul stresului si al caderilor depressive;
- tratarea sterilitatii, impotentei si evitatrea avortului spontan.
Bolile ce sunt tratate cu ajutorul laptisorului de matca:
- Acneea si cosurile
Se folosesc creme pe baza de laptisor de matca;
- Alzheimer
Laptisorul de matca are un continut mare de acetilcolina, esentiala in transmiterea impulsurilor nervoase.
Se recomanda un tratament de 10 zile in care se administreaza 5 zile, cu o pauza de 20 de zile, dupa care se repeat tratamentul de 6 ori pe an.
- Efect antibacterial
Se recomanda 1-2 gr/zi pe o perioada de 4-5 saptamani.
- Boli canceroase
In laptisorul de matca se gaseste substanta 10 HAD, adica acidul 2 - decenoic, substanta care opreste formarea si dezvoltarea celulelor canceroase/
Se recomanda un tratament de 1 gr/zi, pe o perioada de 60 de zile sau de 2-3 ori pe an.
Pentru eficienta tratamentului este recomandat un regim alimentar vegetarian bazat pe cruditati (legume si fructe).
- Cresterea rezistentei si intarirea organismului
Se recomanda o cura de 1-2 luni, de 3 ori pe an cu administrarea a 1-3 gr laptisor.
- Infertilitatea la femei;
Se recomanda un tratament de 28 zile cu 1-2 gr de laptisor, dimineata pe stomacul gol cu 30 de minute inainte de masa.
Urmatoarele 28 de zile se face o pauza dupa care se reia tratamentul.
- Infertilitate la barbati - Impotenta
Se administreaza cate 2 gr de laptisor crud de matca pe o perioada de 60 de zile.
Combinatia laptisorului de matca cu ginseng este o formula miraculoasa pentru intarirea organismului cu efecte pozitive si asupra vietii sexuale.
- Diabet
Laptisorul de matca scade rezistenta la insulin a organismului, ca urmare pancreasul nu mai este fortat sa secrete insulina. In consecinta nu mai este necesar sa se intervina cu alte remedii menite sa scada glicemia.
- Reumatism
In cazul artritei, poliartrita reumatoida, artroza, laptisorul de matca stimuleaza glandele suprarenale sa secrete cortizon cu effect antiinflamator, stopeaza procesele degenerative la nivelul articulatiilor, favorizeaza refacerea cartilaginoase din articulatii.
Se recomanda un tratament de 40-45 zile cu adminstrarea zilnica a 1-3 gr de laptisor de matca de 2-3 ori pe an.
- Fracturi
Laptisorul de matca stimuleaza formarea calusului, grabind procesele de refacere a oaselor dupa fracture si scurtand perioada de vindecare.
Se recomanda un tratament de 45 zile cu adminstrarea zilnica a 2 gr de laptisor de matca de inainte de masa.
- Menopauza prematura
Se face o cura de 3 luni, progresiv, in prima luna - 1g/zi, in luna doua - 2 g/zi, iar in luna a treia - 4 g /zi. Se fac doua tratamente pe an, ambele cu o durata de trei luni si o pauza de minimum 30 zile intre ele.
- Alaptare
Laptisorul de matca favorizeaza producerea laptelui matern in cazul mamicilor care nu produc suficient lapte.
- Avort spontan
Laptisorul de matca creste nivelul progesteronului in sange ce ajuta la mentinerea sarcinii.
Se recomanda sa se ia cate 1 gram de laptisor inainte cu o luna de procreere si in doua luni de sarcina in fiecare zi, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa.
- Depresie
Laptisorul de matca imbunatateste starea de bine, elimina insomnia si starile depressive, revine apetitul alimentar. Lipsa de vitamin B are efecte negative asupra psihicului, vitamin ce se gaseste din plin in compozitia laptisorului de matca.
- Osteoporoza
La femeile peste 45 de ani productia hormonului estrogen scade, iar aceasta scadere provoaca osteoporoza.
Tratarea cu laptisor de matca duce la stimularea producerii hormonului estrogen de catre ovare, fiind recomandata o cura de 7-8 saptamani cu cate 1 gram de laptisor de matca pe zi.
- Articulatii si cartilage
Laptisorul de matca stimuleaza producerea de cortisol hormone antiinflamator in glanda renala.
Doza recomandata este de 1-3 g/zip e o perioada de 30-60 zile.
- Menopauza
Contribuie la stoparea sau ameliorarea afectiunilor specific sindromului menopauzei si anume a hirsutismului, tulburarile cardiace, osteoporoza, tulburarile circulatorii, pentru care se recomanda o doza de 0,5-1 g/zi, pe o perioada de 90 de zile.
- Infarctul miocardic
Laptisorul de matca scade nivelul colesterolului prevenind astfel producerea cheagurilor de sange in artere protejand inima.
Doza recomandata este de 2 g/zip e 60 de zile de 2 ori pe an.
- Ateroscleroza
Laptisorul de matca scade nivelul colesterolului, trigliceridelor si previne depunerea acestora pe vasele de sange.
Doza recomandata este de 1-2 g/zit imp de minim 30 de zile si maxim 60 de zile, dupa care se repeat de 3 ori pe an.
- Hepatita
Laptisorul de matca trateaza cu eficienta toate tipurile de hepatita in special cea virala A, B, C, Etc), crescand raportul albumina/globulin, scazand transaminazele, imbunatatind starea generala a pacientului.
Se recomanda cure de 90 de zile, cu 3 g de laptisor de matca pe zi, dimineata pe stomacul gol.
Dupa o cura se tine o pauza de 30-45 de zile, dupa care se poate reincepe cura.
- Reglementeaza dezechilibrul hormonal
Restabileste echilibrul hormonal dupa sarcina.
- Scleroza multipla
Doza recomandata este de 8-10 g/zi, timp de o saptamana, apoi se face o pauza de 4 saptamani, dupa care tratamentul se reia.
- Sindromul oboselii cronice
Laptisorul de matca ajuta la recapatarea capacitatii de munca, la imbunatatirea unor functii cognitive (cum ar fi atentia, capacitatea de concentrare, memoria), normalizarea somnului.
Se recomanda o cura de 3 luni cu 1-3 g/zi laptisor, marindu-se treptat doza de la un 1 g/zi la 3 g/zi.
- Dementa senila
Este recomandat pentru incetinirea efectelor de imbatranire, senilitatea, imbunatateste memoria.
Se recomanda 3 cure anuale, de 60 de zile cu 2 g de laptisor dimineata pe stomacul gol.
- Gripa si alte infectii
Laptisorul de matca este un puternic antiviral si intaritor imunitar, ajuta la prevenirea gripei in perioadele de epidemie.
Sunt recomandate cure scurte de 7-8 zile cu 2-4 g laptisor pe zi.
- Degerescenta maculara
Se recomanda o cura de 2-3 luni cu o doza zilnica de 1 gram timp de 60 de zile, perioada dupa care se va imbunatatii semnificativ vederea.
- Eczeme
Se va folosi latisor de matca amestecat cu crema de 2-3 ori/zi, efectele vazandu-se inca din primele zile in cazul inflamatiilor acute.
- Boala Parkinson
Laptisorul de matca incetineste procesul de imbatranire si dementa, imbunatatind fluxul de sange in creier, iar datorita prezentei acidului 10 hidroxi-2 deceonic si acetilcolinei are efecte asupra sistemului nervos, ajutand la alimentarea creierului cu hormoni naturali.
Se recomanda 3 cure pe an de 60 de zile cu adminstrarea unei doze de 1-2 g/zi.
- Anemia
Laptisorul de matca administrat corespunzator, poate ridica nivelul si imbunatatirea calitatii globulelor rosii si prevenirea proceselor anormale de distrugere a acestora.
Se recomanda cure de 4 saptamani, cu 2-5 g/zi, in functie de gravitatea bolii.
- Antiinflamator
Laptisorul de matca este un antibiotic natural, ajutand la prevenirea anumitor infectii.
Administrarea dozei se face in functie gravitatea infectiei, mai mare sau mai mica.
- Caderea parului
Laptisorul de matca se foloseste prin aplicarea lui pe piele prin masaj intrand in piele, dar in acelasi timp se poate administra si intern.
- Dependenta de droguri si alcoolismul
Laptisorul de matca se foloseste pentru iesirea din sevraj, administrarea unei doze soc de 25 g, de peste 100 ori mai mare decat cea considerate normal, ducand la disparitia simtomelor acute (tremuraturi, agitatie psihomotorie, incoerenta mentala, etc)
Doza poate fi crescuta pana la disparitia simtomelor.
- Detoxifierea organismului
Laptisorul de matca detoxifica si regenereaza celulele.
Doza recomandata este de 2 g/zi pe o perioada de 2 luni.
Cura se repeat de 2-3 ori pe an.
- Tratarea cailor respiratorii
Cu laptisorul de matca se trateaza astmul si bronsita acuta.
Se recomanda o cura de 60 de zile cu 2 x 1 gram/zi, cu 30 de zile pauza, dupa care se reia tratamentul daca simtomele persista.

h) Veninul de albine - la un pret de 230 lei (50 eu)/1 gr
Substanta se comercializeaza in fiole de 20 de mililitri.
Compozitia veninului de albine
Compozitia si puterea veninului de albine difera la fiecare specie de albine, fiind gasite chiar si mici particularitati in funtctie de locatia albinelor.
Veninul contine o varietate de peptide, incluzand melitina, apamina, adolapina, peptida MCD, enzime (de exemplu fosfolipaza), anime biologic active (histamina si epinefrina) si nonpeptide. Toate aceste componenete au o gama larga de proprietati farmaceutice.
Aceasta compozitie unica a veninului de albine are efecte multiple asupra corpului uman. Componentele naturale ale veninului au fost izolate si studiate de catre cercetatori, identificandu-se cea mai importanta componenta ca fiind melitina.
Ocupand aproape 50% din compozitia veninului de albine, melitina este recunoscuta ca fiind un puternic anti-inflamator.

Compozitia chimica a veninului de albine
Veninul de albine contine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen si 13,30% azot si e compus din proteine, enzime, hormoni, saruri minerale, uleiuri eterice si alte substante volatile. Greutatea specifica a veninului este de 1,131, iar reactia lui este acida, avand un pH de 4,5 - 5,5. Precipita in mediu alcalin. Veninul de albine are o compozitie complexa, iar principalul sau component e format din substante proteice active, in procent de pana la 75% din veninul uscat. Proteina activa cuprinde, la randul ei, 3 fractii: melitina, fosfolipaza si hialuronidaza. Din cele 8 fractii albuminoide existente, numai doua prezinta importanta.
Melitina e cea mai importanta, fiind si cea mai activa. Aceasta fractie dizolva eritrocitele, degajeaza histamina si serotonina, scurteaza fibrele musculare netede si striate, scade presiunea sanguina si ritmul respirator, blocheaza sincopele nervoase periferice si centrale etc. Este alcalina (pH 11) si are in componenta 13 aminoacizi: glicocol, alanina, valina, leucina, izoleucina, serina, treonina, uzina, arginina, triptofan, prolina, acid aspartic si acid glutamic. Are actiune toxica.
A doua fractie e alcatuita din fermentii hialuronidazei si fosfolipazei A. Are in componenta 18 aminoacizi, respectiv cei mentionati la fractia anterioara plus tirozina, cistina, metionina, fenilalanina si histamina. Fosfolipaza A lezioneaza celulele, provoaca senzatia de durere si prezinta efecte toxice, sinergice cu melitina. Hialuronidaza hidrolizeaza tesuturile vecine si este denumita factor dispersant deoarece contribuie la raspandirea veninului in tesut si intensifica reactia locala. Aceasta fractie nu are actiune toxica. Histamina din veninul de albine are rolul de a provoca in organism senzatia de mancarime si durere si umflarea locului intepat. Actioneaza cu intensitate asupra musculaturii netede, aparatului cardiovascular si a glandelor exocrine. Sub actiunea ei creste tonusul si peristaltismul musculaturii netede, ajungandu-se chiar la spasme intestinale. Pot aparea crize asmatiforme si poate stimula secretia salivara, lacrimara, bronsica, pancreatica si gastrica. Fosfolipaza este implicata in reactiile alergice. In compozitia veninului s-au mai identificat si o serie de aminoacizi liberi, acizi nucleici, grasimi, acizi volatili, acestia din urma pierzandu-se in cea mai mare parte prin uscare (acidul formic, acidul clorhidric si acidul ortofosforic). Cea de-a treia fractie proteica reprezinta 3% din veninul brut si nu este activa.
Veninul de albine contine, de asemenea, lipide, in special din grupa sterinilor, hidrocarbonati, acizi (formic, clorhidric, ortofosforic) si baze. Dintre substantele minerale, veninul contine calciu, magneziu, mangan, fosfor (sub forma de componenti organici ai acidului fosforic), sulf (numai sub forma de derivati organici) si cupru. In cenusa s-au gasit calciu 0,26%, magneziu 0,49% si fosfor 0,42%
In contact cu aerul la temperatura camerei se elibereaza componentii sai volatili si cristalizeaza in cristale de culoare alb-cenusie, cu miros caracteristic si gust astringent. Este solubil in apa si insolubil in sulfat de amoniu si mai greu solubil in alcool de 60°. Este solubil in solutii acide si precipita partial in cele alcaline, precipitatul dizolvandu-se la un pH acid. Solutia apoasa de venin precipita prin incalzire la 90-100°C, iar proteinele revin la starea initiala in mediu acid.
Veninul de albine este termorezistent. Astfel, la temperaturi joase, sub 0°C, isi pastreaza valabilitatea terapeutica vreme indelungata, iar la temperatura camerei in stare cristalizata se poate pastra mai multi ani fara a-si pierde proprietatile curative. Este rezistent la acizi si baze. Sub influenta unor bacterii si fermenti alimentari, veninul de albine isi pierde eficienta. Deoarece in contact cu mucoasele produce iritatie, se va evita, pe durata manipularii, ducerea mainii la nas si ochi. Natura complexa a veninului trebuie pusa pe seama marii diversitati de insecte si vertebrate pradatoare care pot ataca familia de albine.
La om, reactiile la picatura de venin sunt de trei feluri: locale, sistemice si anafilactice. In primul caz de reactie, umflatura locala se extinde in timp de cateva ore, iar locul intepat poate fi rosu, cald si sensibil timp de 2-3 zile. O reactie sistemica se petrece in cateva minute dupa intepatura si poate provoca o eruptie generala, tulburari respiratorii, greata, vomismente, dureri abdominale si sincope. In reactia anafilactica, simptomele se manifesta la cateva secunde dupa intepare si comporta dificultati respiratorii, confuzii mentale, vomismente, un soc de tensiune sanguina, care poate conduce la pierderea cunostintei si chiar la moartea prin colaps respirator si circulator. In general, se poate crea o oarecare rezistenta la intepaturile albinelor; totusi, reactiile la acestea pot deveni, pe neasteptate, dintr-o cauza sau alta, foarte intense. Cei care sunt foarte sensibili pot muri dintr-o singura intepatura de albina. Pe de alta parte, un om a inregistrat 2.243 de intepaturi si a supravietuit.

Intrebuintarile veninului de albine
Veninul de albine a fost folosit ca si remediu traditional pentru a trata artrita, reumatismul, durerile de spate, tumorile canceroase sau bolile pielii. Multe studii au aratat eficacitatea veninului in tratarea acestor afectiuni patologice, precum artrita, durerile de spate sau tumorile canceroase.
In urma acestor cercetari stiintifice s-a raportat faptul ca veninul a avut numeroase efecte pozitive asupra oamenilor care sufera de artrita, melitina (componenta majora a veninului) avand proprietati anti-inflamatorii, benefice in cazul acestei afectiuni.
Ca si ingredient cosmetic, veninul de albine este util ca si agent topic in regenerarea pielii sau in tratamentul diferitelor afectiunii ale epidermei.
Acesta a aratat ca tratamentele cu ser ce contine venin de albine, folosite in clinici, au imbunatatit aspectul tenului, prin diminuarea ridurilor de pe suprafata totala a fetei, atat ca si numar de riduri, dar si adancimea lor.
Mecanismul prin care serul pe baza de venin isi exercita efectele antirid este inca necunoscut, desi actiunea terapeutica a veninului a fost studiata in special pentru efectele sale asupra pielii. Atunci cand bacteriile cutanate au fost incubate cu veninul de albine, a fost demonstrata o actiune bacteriostatica a veninului, care a fost sustinuta in continuare de activitatea sa anti-inflamatorie aspura bacteriilor cutanate, prin suprimarea secretiei de citokine proinflamatorii. Acelasi studiu aratat ca persoanele care sufera de acnee au avut parte de rezultate benefice in urma tratamentului cu venin de albine. Insusirile terapeutice ale veninului de albine
Veninul de albine este un produs biologic propriu al albinei si nu intra in randul principiilor active transmise de plante. Componentele sale actioneaza, pe de o parte, ca inhibitoare ale sistemului nervos, iar pe de alta parte, ca stimulente ale inimii si ale glandelor cortico-suprarenale. Prin stimularea producerii de cortizon, veninul de albine actioneaza in tratarea afectiunilor reumatismale, mai cu seama in artrite.
Administrat direct sau pe cale parentala (injectii), singur sau in asociere cu corticoizi, veninul de albine este cunoscut si utilizat astazi ca un factor activ in tratarea acestor afectiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza in combaterea si altor afectiuni, cum ar fi: poliartrite infectioase nespecifice si spondilartroze deformate; boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatica, nevralgii de trigemen si de facial, nevralgii intercostale, pareze si hemiplegii; boli vasculare: tromboflebita, endarterita, scleroza vaselor sanguine ale membrelor; guta, tireotoxicoza si astmul bronsic; reumatismul poliarticular, muscular si cardiac; boli de piele: ulcere trofice, fistule si plagi atone; boli oculare: irita si iridocilita.
In general, se poate spune ca veninul de albine, administrat in doze mici, repetate, prin compozitia sa foarte complexa, stimuleaza reactivitatea nervoasa si umorala a intregului organism, marindu-i capacitatea de aparare impotriva infectiilor, marind reactivitatea sistemului conjunctiv, favorizand leucocitoza si permeabilizand o serie de tesuturi sclerozate. Cu toate acestea, utilizarea lui se va face numai cu avizul medicilor reumatologi si cardiologi, specializati in apiterapie. Nu se vor trata cu preparate pe baza de venin bolnavii de diabet, de ficat si pancreas, cu afectiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite si miocardite, ateroscleroza avansata, cei cu nefrita si nefroza, cei cu tuberculoza, sifilis si bruceloza, cei cu epilepsie, encefalite si gravidele. Aplicarea de unguente si creme pe baza de venin de albine
La noi in tara au fost puse la punct, la inceputul anilor 1980, doua formule ale produsului Apireven (unguent si liniment), care au fost utilizate in tratamentul poliartritei. Rezultatele aplicarii locale au condus la reducerea durerilor musculare, durerilor sciatice, neuromialgiilor si durerilor nervilor intercostali si bronsici. Cazuri de flebite si tromboflebite tratate cu venin de albine in aplicatii locale au inregistrat o crestere a temperaturii pielii, cu o modificare a circulatiei sanguine. Rezultate foarte bune se pot obtine in toate cazurile de afectare a nervului sciatic si in cele cu dureri de origine nervoasa sau musculara. In afectiunile cronice de inflamare a nervilor, veninul de albine ofera rezultate foarte bune, care se manifesta prin incetarea durerilor si printr-o recuperare partiala a miscarii. Combinarea terapiei cu venin de albine cu o terapie orala vitaminica conduce la obtinerea unor efecte analgezice la pacientii dependenti de cortizon ce sufera de poliartrita reumatoida.
Sub forma de unguent, veninul de albine se aplica timp de 4-5 zile, dupa care se face o pauza de 2, 3 zile. Apoi tratamentul este reluat. Veninul de albine este un exemplu clasic al principiului homeopatic care spune ca o substanta care produce simptomele unei boli este un medicament (leac) pentru respectiva boala. Bolile reumatice au ca rezultat edemul, durerea si inflamatia. O intepatura de albina produce aceleasi simptome. Veninul de albine stimuleaza sistemul imunitar pe axul hipotalamus - hipofiza - glande suprarenale. Efectul terapeutic este stimulant, si nu de supresie, total contrar efectelor multor altor  medicamente.

Preparate din venin pur de albine (Apis Venenum Purum): unguent, liniment, tinctura, pilule

Apireven unguent antireumatic din venin de albine
Compozitie: Rp. 0,015 g (15 mg) venin de albine, 1 g nicotinat de metil, 3 g camfor, 3 g extract fluid de ardei iute, 2 g extract pro oleum hyosciami decemplex (ulei de maselarita), 100 g baza de unguent. Liniment continand venin de albine 0,0015 g (1,5 mg), nicotinat de metil 0,5 g, camfor 3 g, extract fluid de Capsici 3 g, extract pro balsam Tranguillee decemplex 3 g, baza de emulsie 100 g (flacon cu 40 g). (Linimentul este un preparat farmaceutic lichid onctuos.) Daca se prepara dintr-un gram de venin unguentul Apireven, atunci este nevoie de 7 kg unguent de baza.
Calcul: 0,015 g (15 mg) venin x 70 = 1,05 g (1.050 mg) venin de albine, 100 g unguent de baza x 70 = 7.000 g (7 kg) unguent de baza.
Actiune terapeutica: veninul de albine este utilizat cu bune rezultate in tratamentul reumatismului acut si cronic, al durerilor reumatismale, musculare si articulare. Alaturi de celelalte componente cu actiune revulsiva, veninul de albine produce o crestere a temperaturii cutanate, intensifica irigarea sanguina pana in profunzimea muschiului, corectand lipsa de oxigen din zona dureroasa si avand in acelasi timp o importanta actiune antiinflamatoare. Produsele algogene ale metabolismului sunt eliminate si, drept urmare, durerile dispar rapid.
Indicatii: artrita, degeraturi, dureri articulare, dureri musculare, dureri reumatismale, guta, inflamatii articulare, lumbago, nevralgie postherpetica, nevralgii, psoriazis, sciatica. Se poate folosi si pentru masajul sportivilor.
Mod de administrare: unguentul Apireven se aplica pe zonele dureroase, pe articulatiile bolnave sau in apropierea acestora. In functie de suprafata care trebuie tratata, se aplica 1-3 cm de unguent, care se intinde si se lasa in repaus 2-5 minute. Dupa aceea, zona se frectioneaza bine si se acopera zona afectata, pentru a pastra caldura. Frictionarea se repeta seara, cu aceeasi cantitate de unguent. In ziua urmatoare se dubleaza cantitatea de unguent si se repeta frictionarea de 1, 2 ori pe zi. Dupa fiecare tratament se recomanda spalarea mainilor cu apa si sapun, pentru a se evita aparitia iritatiilor la nivelul ochilor si al mucoaselor. Dupa 4 zile de tratament se recomanda o pauza de 1 zi.
Pentru gonartroza algica se prepara un unguent: 3 mg (0,003 g) venin de albine incorporat in 100 g unguent de baza. Daca se prepara 500 g de unguent, atunci se folosesc 30 mg (0,03 g) venin de albine.
Calcul: 100 g unguent de baza x 5 = 500 g unguent, 3 mg (0,003 g) venin de albine x 5 = 15 mg (0,015 g) venin de albine. Daca se foloseste la prepararea unguentului 1 g venin de albine, atunci este nevoie de 35.000 g (35 kg) unguent de baza.
Calcul: 100 g unguent de baza x 350 = 35.000 g, 3 mg (0,003 g) venin de albine x 350 = 1050 mg (1,05 g) venin de albine.
Pentru artita, artrita deformata, artita reumatica (poliartrita infectioasa si reumatica): 0,015 g (15 mg, 0,015%) venin de albine pulbere, 3 g (3%) ulei de terebentina, 3 g (3%) camfor, 6 g (6%) salicilat de metil incorporat in 100 g baza de unguent.
Prepararea unguentului cu ser fiziologic: Se prepara unguentul in felul urmator: 0,1 g (100 mg) venin de albine uscat se amesteca intr-o sticluta sterilizata cu 1 ml ser fiziologic. Aceasta solutie se incorporeaza in 200 g unguent de baza, care patrunde usor in piele.
In 100 g unguent de baza se pun doar 0,05 g (50 mg) venin de albine uscate.
Calcul: 200 g unguent de baza : 2 = 100 g unguent de baza, 0,1 g (100 mg) venin uscat : 2 = 0,05 g (50 mg) venin de albine uscat.
Daca se prepara 1000 g (1 kg) unguent cu venin de albine uscat, se folosesc 0,5 g (500 mg) venin de albine uscat.
Calcul: 200 g unguent de baza x 5 = 1000 g (1 kg) unguent de baza, 0,1 g (100 mg) venin de albine uscat x 5 = 0,5 g (500 mg) venin de albine uscat. Daca se foloseste la prepararea unguentului 1 g (1000 mg) venin de albine uscat, atunci e nevoie de 2000 g (2 kg) unguent de baza.
Calcul: 200 g unguent de baza x 10 = 2000 g (2 kg), 0,1 g (100 mg) venin de albine uscat x 10 = 1 g (1000 mg) venin.

Veninul de albine in produse de baza (homeopatice)
Albinele au acest component, veninul, pentru apararea coloniei. In produse, veninul e utilizat si procesat in trei forme diferite: Apis mellifica, Apis virus sau veninul de albine, Apis venenum purum sau veninul pur de albine.
Apis mellifica este o tinctura obtinuta prin punerea unui numar de albine intr-o sticla curata cu dop, dupa care ele sunt iritate. Este adaugata o cantitate specifica de solvent, iar amestecul va fi lasat sa macereze timp de 8-10 zile, amestecandu-se de doua ori pe zi. Solutia va fi apoi filtrata si strecurata. Taria tincturii difera in functie de varsta albinelor, sezonul in care au fost obtinute, sursele de nectar si de polen. Este diluata ulterior pana la potenta dorita. Mai este cunoscuta si ca extract din intregul corp al albinei sau ca tinctura-mama, avand simbolul Q (thela). Contine venin de albine, fluide animale, miere si polen.
Prepararea tincturii-mama: Apis mellifica 1/5 din greutatea diluentilor, glicerina 225 ml, apa distilata 225 ml, alcool (95%) 425 ml.
Taria tincturii: 1:10 (1 parte tinctura va fi diluata cu 10 parti solvent).
Medicatia: 1:1000 sau mai mare. Tinctura-mama, diluata si potentata, este folosita la prepararea capsulelor, cremelor, picaturilor, frectiilor, granulelor, injectiilor, alifiilor, unguentelor, tabletelor etc.
Aplicatie: naturopatie, homeopatie si homeocupunctura. Apis virus este veninul de albine obtinut de la albine vii prin scoaterea acului
impreuna cu sacul de venin. Un numar oarecare de saci cu venin se introduce intr-un tub de sticla, unde acestia sunt storsi si amestecati cu lactoza. Dupa ce tot veninul s-a incorporat in zahar, este triturat si convertit in potente ale lichidului.
Preparare (tableta): 500 saci cu venin, 67 g lactoza.
Medicatie: 1:1000.
Termeni. Potenta - puterea unui remediu; potentare - prepararea unui remediu prin dilutii si agitare puternica; trituratie - metoda de preparare a unui remediu in care pudra fina a unei substante medicamentoase insolubila in apa sau alcool este amestecata cu lapte indulcit. 1 g venin uscat este echivalent cu 10.000 intepaturi de albine. 0,1 g venin uscat e echivalent cu 1.000 de intepaturi.

Alifie cu frunze de frasin si venin de albine
Iata cum putem prepara acasa un unguent pe baza de venin de albine, bun pentru tratarea tuturor formelor de reumatism si a junghiurilor.
Ingrediente: 500 g unt; un manunchi de frunze de frasin; o lingura de lanolina si 50 mg (0,05 g) venin de albine.
Preparare: Se topesc impreuna untul si lanolina, iar in topitura se fierb frunzele de frasin pana sfaraie. Se ia compozitia de pe foc. A doua si a treia zi se incalzeste preparatul pana la topire, dupa care se amesteca bine. Dupa 3 zile de preparare, topitura se strecoara. I se pot adauga ceara de albine, unt de cacao, unt de shea, cate o lingura din fiecare. Aceste ingrediente se topesc separat si se amesteca bine cu unguentul topit. Se adauga veninul de albine. Este bine ca veninul de albine sa fie dizolvat in apa distilata. I se mai pot adauga unguentului topit uleiuri volatile: menta, eucalipt, lavanda, ienupar, rozmarin, brad.
Daca se prepara unguentul din 1.500 g unt, atunci se pun 150 mg (0,15 g) venin de albine. 500 g unt x 3 = 1.500 g unt, unguent, 50 mg x 3 = 150 mg (0,15 g). La 100 g de unguent se folosesc 10 mg (0,01 g) venin de albine (500 g unt : 5 = 100 g unt, 50 mg venin : 5 = 10 mg. adica 0,01 g venin de albine. Daca se foloseste la prepararea acestui unguent 1 g (1.000 mg) venin de albine, atunci este nevoie de 10.000 g (10 kg) de unt. Calcul: 500 g unt x 20 = 10.000 g, 50 mg (0,05 g) venin de albine x 20 = 1.000 mg, 1 g venin de albine. Deci in 10 kg de unt se poate incorpora 1 g (1.000 mg) venin de albine. Se obtin astfel 100 de cutiute de unguent cu venin a cate 100 g fiecare.
Daca se prepara unguentul cu venin din 5.000 g (5 kg) unt, atunci se folosesc 500 mg (0,5 g) venin de albine. Calcul: 500 g unt x 10 = 5.000 g unt, 50 mg (0,05 g) venin x 10 = 500 mg (0,5 g) venin de albine.

Modul de preparare a unui unguent antireumatic complex
Ingrediente: 50 bucati flori de galbenele (Calendula officinalis), 50 bucati flori de coada soricelului (Achillea millefolium), 50 g flori de musetel (Matricaria chamomilla), 10 g (2 lingurite) radacina de tataneasa (Symphytum officinale), 10 g (2 lingurite) dragaica lipicioasa, partea aeriana (Galium aparine), 10 g (2 lingurite) sanziene galbene, partea aeriana (Galium mollugo), 10 g (3 lingurite) flori de arnica (Arnica montana), 10 g (2 lingurite) sunatoare, partea aeriana (Hypericum perforatum), 20 g piper de Cayenne (Capsicum annum) sau ardei iute rosu, 10 g (3 lingurite) foi de dafin (Laurus nobilis), 10 g (1 lingurita) scortisoara (Cinnamomum zeylonicum), 10 g (1 lingurita) cuisoare (Eugenia caryophillata), 10 g (1 lingurita) coaja de salcie (Salix alba), 10 g (1 lingurita) muguri de plop negru (Populus nigra), 10 g (2 lingurite) pedicuta, partea aeriana (Lycopodium clavatum), 10 g (2 lingurite) fructe de ienupar (Juniperus communis), 10 g (3 lingurite) frunze de frasin (Fraxinus excelsior), 10 g (3 lingurite) frunze de menta (Mentha piperita), 10 g (3 lingurite) frunze de tuia (Thuja occidentalis), 10 g (3 lingurite) flori de levantica (Lavandula angustifolia), 10 g (2 lingurite) fructe de macese (Rosa canina), 10 g (2 lingurite) fructe de catina (Hippophaë rhammoides), 10 g (3 lingurite) spanz, radacina sau frunze (Helleborus purpurascens), 10 g (3 lingurite) frunze de Ginkgo biloba, 10 g (2 lingurite) radacina de ghimbir (Zingiber officinale), 10 g (2 lingurite) cimbru de gradina, partea aeriana (Satureja hortensis), 10 g (3 lingurite) frunze de nuc (Juglans regia), 10 g (3 lingurite) frunze de salvie si Echinaceea, 100 g frunze de urzica vie (Urtica dioica).
Preparare: Toate plantele de mai sus (folosim plante bine uscate) se maruntesc si se fierb intr-un kilogram de untura de porc (nesarata) sau unt, pana sfaraie, amestecandu-se bine in prealabil. Operatia de mai sus se repeta inca 3 - 5 zile la rand (pana la topire). In ultima zi, se incalzeste preparatul pana la topire, apoi se strecoara. Se pot adauga 30 g ceara de albine si 20 g rasina de brad, precum si alte ingrediente: unt de shea, unt de cacao. Acestea se topesc separat, intr-un alt vas sau in vasul din care s-a strecurat unguentul, apoi se amesteca bine cu unguentul topit.
Utilizare: Se unge locul afectat de boala de cate ori este nevoie, de 2-3 ori pe zi. Eu folosesc acum pe post de crema de baza urmatorul amestec: 250 g ulei de masline, 200 g unt topit si 50 g ceara de albine. In crema de baza fierb plantele timp de 1 saptamana, apoi le strecor si le adaug ceara de albine (eventual alte ingrediente, cum ar fi uleiuri volatile: menta, eucalipt, ienupar, lavanda, rozmarin, brad).  Si in acest unguent antireumatic complex se poate adauga venin de albine. La 7.000 g (7 kg) de unguent antireumatic complex se poate adauga 1 g (1.000 mg) de venin de albine.
Calcul: in 100 g baza de unguent se incorporeaza 0,015 g (15 mg) venin de albine - 100 g unguent de baza x 70 = 7.000 g unguent de baza, 0,015 g venin x 70 = 1,05 g (1.050 mg) venin de albine. Daca se prepara unguent din 3.500 g (3,5 kg) unt, atunci se folosesc 525 mg (0,525 g) venin de albine.
Calcul rezultat: 70 : 2 = 35 unt, 1,05 g (1.050 mg) venin : 2 = 525 mg (0,525 g) venin. In unguentul antireumatic cu venin de albine se poate incorpora si propolis.
Indicatii pentru unguentul antireumatic complex): reumatism cronic, arterita, guta, paralizie, carcei la picioare, sciatica, spondiloza, hernie de disc. Se completeaza si cu indicatiile terapeutice al veninului de albine.

Crema Apireven
Ingrediente: extract de propolis, ceara de albine, lanolina, ulei de parafina, cetaceum, extract de Capsici, camfor, nicotinat de metil, solutie venin de albine, nipagin, borax.
Recomandari: este o crema de masaj, ajuta la mentinerea starii de confort a muschilor si articulatiilor, asigurand astfel relaxarea musculara. Activeaza circulatia sanguina periferica si este utila, de asemenea, in intinderi musculare. Crema se aplica in cantitati mici pe suprafata de masat, se face masaj usor, fara presiuni pe tesuturi. Se acopera zona masata cu fibre naturale (lana).
Modul de preparare a unguentului Propoderm 5,66%
Ingrediente: 10 g extract de propolis, 10 g lanolina anhindra, 9,5 g acid boric, 5 g ceara de albine, 12,5 g apa distilata, 100 g vaselina alba.
Preparare: Se topesc la bain-marie ceara, lanolina si vaselina, se pune in topitura extractul de propolis, se fierbe cca 10 minute, se amesteca apa distilata cu acidul boric, iar la 10 minute dupa ce a fiert preparatul se adauga solutia boricata. Preparatul se ia apoi de pe foc (bain-marie) si se amesteca foarte bine, pana la omogenizare completa. Si in acest unguent cu propolis se poate incorpora venin de albine.
Indicatii: arsuri, ulcer varicos, radiodermite (boala cutanata provocata de radiatii), fisuri perianale, hemoroizi, eczeme.

Extract alcoolic de polen
Amestecati intr-o sticla de culoare inchisa ¼ polen cu alcool alimentar de 96°. Agitati amestecul de cateva ori pe zi; cu cat il agitati mai bine, cu atat va fi mai bun extractul final. Dupa 8 zile, filtrati-l printr-un tifon. Pastrati preparatul final in frigider, in recipiente mici.
Fiind un extract alcoolic, acest preparat poate fi pastrat perioade lungi de timp. Alcoolul poate extrage din polen toate substantele mai mult sau mai putin legate de grasimi (vitamine solubile, uleiuri), de culori (pigmenti) si de rasini. Concentratiile mai mici de alcool vor extrage mai eficient taninurile, carbohidratii si acizii din polen.
Polenul este nutritiv, tonic general, antianemic, cicatrizant, reparatoriu, stimulator al activitatii nervoase, stimulator al activitatii glandulare si sexuale, antagonist al excesului de foliculina, calmant, tonic vascular, stimulator al cresterii, are actiune antibiotica, scade colesterolul din sange, combate nevroza, neurastenia si depresia psihica.

Indicatiilor terapeutice al veninului de albine:
Afectiuni cardiovasculare: aritmii, arterita obliteranta, arterita ateroscleroza a membrului inferior, boala ischemica coronariana, boala Raynaud, boala vasculara periferica, cardita acuta reumtoida, hipetensiune arteriala, sindrom degenerativ ischemic periferic, tromboze cerebrale, varice.
Afectiunile sistemului muschulo-scheletic: afectiuni reumatice ale muschilor, nervilor si articulatiilor, artrite, artrita psoriazica, artrita reumatoida, artrite traumatice, boala Scheuerman (osteocondroza), bursite acute si cronice, epicondilita laterala (cotul tenismanului), fibroze, hipotonie (reducerea fortei musculare), mialgie, osteoartrite, periartrita umarului cu calcificari, poliartrita deformata, poliartrita reumatoida juvenila, probleme de tonus muscular, plobleme ligamentare, spondilartroze: artroze clinice, spondilita anchilozanta, spondilita anchilozanta deformanta.
Bolile sistemului nervos: contractura Dupuytren (este o fibromatoza palmara), lumbago, nevralgii, nevrita periferica, nevralgie post-herpetica, parestezii legate de spondilartroza parestezica, tromboze cerebrale, tulburari neuronale, sciatica, scleroza multipla, sindrom dureros cronic, zona Zoster.
Afectiuni oculare (oftalmologice): iridociclite (este un proces inflamator in interiorul ochiului), irite.
Afectiuni dermatologice: alunite, caderea parului, cicatrice, dermatita seboreica, eczeme, melanoame (melanomul este o tumoare maligna), micoza fungoida, negi, psoriazis, rani, sclerodermie (sclerodermia este o afectiune cronica autoimuna, este provocat de supraproductie de colagen in tesutul conjuctiv al corpului), sensibilitate crescuta, sensibilitate scazuta, ulcer topic, ulcer trofic, vanatai, zona Zoster.
Afectiunile sistemului endocrin: crampe menstruale, disfunctii ale secretiei cortizonului, dispozitie schimbatoare, hipertiroidism (hipertiroidismul apare cand glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces; duce la scadere in greutate), hipoglicemie, menstruatii neregulate, sindrom disfunctional hipofoliculinic, sindrom premenstrual.
Afectiunile aparatului genital (ginecologie): crampe menstruale, dispozitie schimbatoare, menstruatii neregulate, sindrom disfunctional hipofoliculinic, sindrom premenstrual.
Afectiunile sistemului imun: SIDA, intensificarea activitatii limfocitelor, Lupus eritematos sistemic, supresia limfocitelor T.
Boli virale: SIDA, boala Epstein-Barr (boala sarutului, mononucleoza este o infectie deterninata de virusul Epstein Barr), raceala, mononucleoza, nevralgie postherpetica, negi.
Tumori (oncologie): carcinom cu celule bazale, limfoame, melanom malign.
Alergii: desensibilizari pentru alergia veninului de albine prin administrarea de venin de albine.

Unitati de masura (utilizate la prepararea si administrarea medicamentelor)
1 g = 10 dg = 100 cg = 1.000 mg; 1 mg = 0,001 g. Cand se fac transformari de grame in decigrame, centigrame sau miligrame, cifra respectiva se va inmulti cu 10 (dg), 100 (cg), respectiv 1.000 (mg).
Exemplu: 3 grame = 30 dg (3 g x 10 = 30 dg), 300 cg (3 g x 100 = 300 cg), 3.000 mg, (3 g x 1.000 = 3.000 mg)  sau  0,07 grame = 7 cg (0,07 g x 100 = 7 cg), 70 mg  (0,07 g x 1.000 = 70 mg). Cand se fac transformari in grame ale decigramelor, centigramelor sau miligramelor, se va imparti cifra respectiva cu 10 (dg), 100 (cg) sau 1000 (mg).
Exemplu: 4 decigrame = 0,4 g (4 dg : 10 = 0,4 g); 4 centigrame = 0,04 g (4 cg : 100 = 0,04 g); 4 miligrame = 0,004 g (4 mg : 1.000 = 0,004 g).

Subdiviziunile gramului:
1 gram (g)
0,1 g = 1 decigram (dg) = 10 centigrame
0,01 g = 1 centigram (cg) = 10 miligrame
0,001 g = 1 miligram (mg)
0,000001 g = 1 microgram (µg, mcg sau gamma)

Tot mai multe studii arata ca veninul de albine amelioreaza simptomele unor boli ca:
- artrita reumatoida
- osteoartrita
- bursita
- tendinita
- scleroza multipla
- fibromialgie
- oboseala cronica

Contraindicatii ale apitoxinoterapiei: hipersensibilitatea alergica individuala la veninul de albine, tuberculoza, maladiile infectioase acute, hepatitele, nefritele, bolile venerice, anumite boli psihice, infectiile purulente acute, insuficientele cardiovasculare, starile de epuizare a organismului, diabetul zaharat si starea de graviditate.